Carți Dan Gîju

Dan Gîju – Pumnul de fier

Pumnul de fier urmează memoriiile unui roman ajuns să lupte, sub steagul Wehrmacht-ului, la Kursk (vara anului 1943), în cea mai mare bătălie de blindate din istoria războaielor lumii. Copilăria din sudul Moldovei, cei 8 ani de liceu militar de la Cernăuţi, anii de studii din Germania lui Hitler, cele 100 de zile de front, ca simplu tanchist în prima linie de luptă, iubirile şi trăirile acestui fascinant “personaj” care a fost colonelul Gheorghe Cojocea (1922 – 2012), inserate aici într-un stil fluent şi savuros, foarte accesibil, recomanda această carte, conform comentărilor internauţilor care au citit prima ediţie de acum 10 ani, în ciuda unor descrieri care amintesc de exagerările lui Sven Hassel, drept o “lectură obligatorie pentru oricine este interesat de al Doilea Război Mondial”.

1661402_607685059315806_1701442296_n“Scriitorul Dan Gîju ne propune, în Pumnul de Fier, o nouă viziune asupra istoriei. O viziunea deopotrivă sălbatică şi domestică. Banală şi captivantă. Brutală şi delicată, ca un gând de iubire. Dar eminamente, o viziune realistă. Prizonieri, martori şi creatori ai unui timp revolut, oamenii acestei cărţi ne apar exact aşa cum au fost: şi buni şi răi, şi laşi şi curajoşi, şi trădaţi şi trădători. O lume care a luptat, a trăit şi a murita fără să poată răspunde ecelei misterioase întrebări: De ce?
Eroul acestei cărţi nu este o ficţiune a scriitorului Dan Gîju. Ci un om, în carne şi oase, fost ofiţer al Wehrmacht-ului: Gheorghe Cojocea. Din această stranie simbioză s-a născut un roman de excepţie…”                                                         Olimpia Ungherea

_________________________________________________________________________

Dan Gîju – Războiul lupilor păduchioşi

După Pumnul de fier, roman bazat pe povestea de viaţă a fostului Leutnant Gheorghe Cojocea (1922-2012), ofiţer roman format la şcoală Wehrmacht-ului, participnat ca simplu tanchist, în Bătălia de la Kursk (vara lui 1943), carte recomndata de specialişti că “lectură obligatorie pentru cei interesaţi de istoria celui de-al Doilea Război Mondial”, Dan-Giju__Razboiul-lupilor-paduchiosi__606-93475-4-6-785334260873scriitorul Dan Gîju revine cu o nouă poveste de front, la fel de reală, inspirată, de această dată, din trecutul lui Ioan Leonte, la radul sau fost Leutnant în Wehrmacht şi caz unic în istoria armatei romane din toate timpurile, pus în situtaia de a comanda, ca Fahnenjunker (cadet, viitor ofiţer), în perioada Frontbewahrung-ului (stagiul de front), adică vreme de aproape 100 de zile (martie-iunie) ale aceluiaşi fatidic an ’43 – pentru armatele Axei angrenate în Est, desigur – un pluton de infanterişti nemţi aflat pe poziţie în prima linie, la doar câţiva kilometri de suburbiile Moscovei. Dincolo de aportul istoric, deloc de negrijat, aidoma Pumnului de fier, chiar dacă mai puţin consistentă, Războiul lupilor păduchioşi, rămâne o contribuţie de referinţă pe raftul oricum prea sărac al lucrărilor, fie şi romanţate, inspirate din “aventură” pe Frontul de Est a armatei romane, în cea mai sângeroasă conflagrație mondială posibilă, cu atât mai mult decât subiectul abordat aici era de neconceput înainte de 1989.

______________________________________________________________________

Ion Tobă-Hatmanu – Junal de război şi pace
Memorialul din Siberia

Autentic “om al frontului”, desmnat de către generalul german Helge Auleb drept “cel mai indicat a conduce şi execută acţiunile de distrugere a partizanilor din Munţii Ialila” în al Doilea Război Mondial, supranumit Hatmanu fiindcă, în 1940, veghease ca mormântul voievodului Ştefan cel Mare să rămână la hotarul de nord-est al României, Hatmanul-Dan-GijuIon Tobă va fi capturat de sovietici într-o ambuscadă, în 1948, la Bucureşti în plină pace, pe când era transportat către închisoarea Jilavă, judecat de urgenţă ca spion german – întrucât făcuse parte din Jagdverband Kommando Skorzeny, cu gradul de Sturmbannfuhrer – şi condamnat la moarte, pedeapsa comutată ulterior în 25 de ani de muncă silnică în lagărele din Siberia. Scăpat cu viaţa din Gulag în 1959, după mari peripeţii, închis apoi de comuniştii romani pentru încă aproape 10 ani şi eliberat în 1964 doar ca să fie urmarir non-stop de Securitate – care îi va confisca până şi “amintirile”, ţinându-le sub obroc din interes de stat, ca să protejeze imaginea imperiului sovietic – ,Ion Tobă-Hatmanu se dezvălui azi, la o jumătate de veac din momentul în care a început să-şi pună pe hârtie povestea vieţii, în toată drama lui, de veritabil erou al unei armate uneori învinse, dar niciodată îngenuncheate.

______________________________________________________________________

Dan Gîju – Vânătorii Negri
Ultimul comando românesc al lui Hitler

Chiar dacă nu au apucat să fac istorie, “vânătorii negri” – cum au fost denumiţi, conspirativ, membrii formaţiunii comandate de Sturmbannführer-ul Ion Toba-Hatmanu, din cadrul Jagderband Komando Skorzeny, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial – aceştia nu sunt închipuirea autorului.

Cartea de faţă demonstrează că “vânătorii negri” au existat în realitate, ba mai mult s-au aflat la mai puţin de o lovitură de gong de rolul vieţii lor. Dan-Giju__Vanatorii-negrii-Ultimul-comando-romanesc-al-lui-Hitler-130Este vorba despre 20 de specialişti în spionaj, sabotaj şi diversiune – numiţi şi “terorişti”, din persepctiva inversă, desigur – instruiţi într-o şcoală specială de la Rückersdorf (Austria) de şapte “profesori”, în intervalul 24 ianuarie – 1 aprilie1945, care, la rândul lor, într-o a doua fază, la castelul Schönborn, începuseră pregătirea altor 60 de elevi (cursanţi), marea majoritate romani, surprinşi de lovitura de palat din 23 august 1944 la studii (îndeosebi la aviaţie şi transmisiuni) în Germania nazistă, cu toţii urmând să fie lansaţi, în cadrul Operaţiunii Wervolf, în spatele liniilor sovietice, cu misiuni specifice trupelor de comando, plan abandonat în ultimul moment (6 mai 1945), la ordinul transmis prin radio de amiralul Karl Dönitz, din cauza ocupării în toatalitate a Germaniei, fapt ce le-ar fi permis Aliaţilor justificarea eventualelor represalii împotriva populaţiei civile şi prizonierilor.

“Rămânem cavaleri şi ostaşi până când soarta ne va conduce până la ţărmul ce ne este rezervat, dar sclavi nu vom fi niciodată”
Ion Toba-Hatmanu, Jurnal de război

________________________________________________________________________